Comuna Cotnari

Obiective Turistice

Vinul de Cotnari

Din cele mai vechi timpuri, vinul de Cotnari s-a bucurat de o binemeritată faimă, transformându-şi de-a iungul secolelor de existenţă numele în renume. Vinul de Cotnari, şi în mod deosebit Grasa de Cotnari era denumit „vin domnesc" din care aveau permisiunea sa bea voievodul, regele şi împăratul. Aceasta se datora faptului că vinul din Podgoria Cotnari s-a obţinut întotdeauna pe baza unor tehnologii distincte, în urma unei coaceri îndelungate a strugurilor, aşadar în cantităti mai mici, datorită producţiilor reduse de struguri la unitatea de suprafaţă, consumându-se după o perioadă îndelungată de maturare, care, evident, presupunea pierderi de producţie. La manifestările internaţionaie sau naţionale, congrese, concursuri sau expoziţii de vinuri la care au fost prezente soiurile realizate la Cotnari, vinul a primit elogii şi cele mai mari distincţii, însoţite de aprecieri deosebite I. C. Teodorescu evidenţiază că „pe o carte de vinuri de la Veneţia, datând din secolul al XV-lea, Grasa de Cotnari se afla în frunte, marcată cu preţul cel mai ridicat al produselor comercializate pe atunci. În acelaşi timp, medicul care îl trata pe Ştefan cel Mare, Mateo Muriano, lăuda dogelui de Veneţia, la 1502, vinul de Cotnari servit la masa domnitorului şi pe care îl compara cu unul dintre cele mai faimoase vinuri italiene. La jumătatea secolului al XVII-lea, în anul 1641, episcopul Pietro Diadoto, care a vizitat Cotnariul, scria, „am vizitat regiunea Cotnarilor, aşezată pe o vale, între coline, deasupra unui lac ... in acest loc sunt vii în foarte mare număr, pentru că acest teren face cel mai bun vin din toată ţara". Ţarul Rusiei, Petru cel Mare, cu ocazia vizitei de la laşi din 1711, minunându-se de superioritatea vinului de Cotnari, după cum spun cronicarii: "nu se mai oprea din laude, zicând că asemenea vin minunat nu a cunoscut până atunci". Ambasadorul francez la Constantinopol, Des Alceura, afirma în 1752 că vinurile de aici, "pe măsură ce se învechesc, se îngroaşă, fiind cel mai delicat pentru stomacurile evghenicoase şi subţiri decât toate vinaţurile din părţile europeneşti şi a Mării Negre" şi. puţin mai târziu, un alt francez, A. Jullien aprecia că „vinurile de Cotnari sunt printre cele mai bune din lume", într-o lucrare apărută la Paris, ]n anul 1845, vinul de Cotnari este prezentat drept unui dintre cele mai bune din Europa, rivalizând cu cel de Tokay (J. A Vaillant). Acesta era adesea considerat superior vinurilor de Pin, fiind denumit „perla Moldovei" (Soutza, 1850).

Renumitul oncolog german, W Hamm, in 1868. în Dos Wieinbuch, Leipzig, aprecia o probă de vin ca fiind „cu desăvârşire sănătos, extraordinar de focos, tare şi aromatic". O cronică rusească din 1885 consemna că la Cotnari se fac cele mai bune vinuri din Moldova. La Expoziţia Internaţională de la Viena din 1873, vinul de Cotnari obţine Diploma de Merit Aceeaşi maximă distincţie este primita la Expoziţia de la Budapesta ce avea loc cu unsprezece am mai târziu iar ia Expoziţiile Universale de la Paris din anii 1889 şi 1900, vinul de Cotnari primeşte Grand Prix-uL în Grand Dictionnaire Umversei du Siecie, Paris, tom XV, pagina 1040, printre cele mai vestite podgorii ale lumii, se citează şi Podgoria Cotnari din Moldova. Distincţii, aprecieri elogioase s-au înregistrat şi în secolul al XX-lea în perioada interbelică lucrurile s-au complicat, pe de o parte podgoria intră in declin şi se remarcă totuşi câţiva proprietari mijlocii, iar pe de altă parte se afirmă noi podgorii, atât în Moldova cât şi în ceielalte zone ale ţării. Faima vinurilor de Cotnari se reînvigorează odată cu înfiinţarea întreprinderii Agricole de stat, care reuşeşte să valorifice superior tradiţiile anterioare, plantează aproape întreaga suprafaţă favorabilă din podgorie şi ridică parametrii vinurilor de aici la cote maxime. O formă mai evoluată a acesteia este SC Cotnari SA cu sediul în satul Cotnari, judeţul Iaşi. Alături de aceasta, vinul de Cotnari mai este produs şi de o serie de producători privaţi din comuna Cotnari, care deţin crame private şi care continuă tradiţia vinificării

Situl arheologic "Cetatea de la Cotnari"

Cetatea geto-dacică de pe dealul Cătălina

Situl arheologic "Cetatea de la Cotnari" face parte din lista monumentelor istorice din judeţul laşi, codul de identificare fiind IS-l-s-B-03563. Pe teritoriul satului Cotnari se găseşte platoul Cătălină, în a cărui margine de NV se află o cetate hallstattiana târzie construita la începutul (primele decenii) secolului al IV-lea î.e.n.

Cercetările arheologice au pus in evidenţa existenţa unor locuinţe de suprafaţă şi a unor bordeie. De asemenea, au fost identificate şi resturi de locuire din sec III—II î.e.n. care, după modul în care sunt dispuse, dovedesc faptul că locuitorii din această perioada nu au mai utilizat vechile fortificaţii geto-dacice, cetatea încetând de a mai fi folosită datorită invaziei bastarnice. Locuirea din sec. III—II i.e.n., aparţine tot populaţiei autohtone daco-getice. Este probabil ca de pe înălțimea Cătălină sa provină o statueta de bronz a lui Apollo, descoperită în 1834 sau 1835, în fosta vie a lui Statakin. Tot aici se semnalează descoperirea unor resturi de locuire din paleolitic, eneolitic (Cucuteni), La Tene si feudalismul timpuriu. La circa 300-400 în sud de staţiune, pe suprafaţa plata a unei trepte mai coborâte a dealului, în groapa din care s-a dezrădăcinat un arbore, au fost găsite cateva fragmente ceramice din La Tene III. Oase calcinate şi resturi de vase din sec. XVII-XVIII. În pamântul aruncat din săpăturile carierelor de nisip şi piatră s-au găsit bucăţi mari de zgura metalică, lipituri de pereţi şi oase de animale. Primele sondaje au fost întreprinse de Dimitrie Butcuiescu la 1885. când a găsit obiecte de piatră, os, corn de cerb, ceramică.

Situl arheologic de la Hodora

Punct "Dealul Calafat"

Situl arheologic de la Hodora, punct "Dealul Calafat" este prezent în Lista monumentelor istorice din judetul laşi, cu codul de identificare IS-l-s-6-03604. Pe podişul numit Dealul Calafat, situat intre Hodora si Belcesti, loc delimitat prin pante râpoase pe doua laturi, s-au găsit fragmente ceramice Cucuteni. Printre numeroasele resturi de podine arse, s-au găsit piese de silex calcinat, un topor plat, fragmentar, din marna cenuşie cu dungi negricioase, iar la piciorul pantei în preajma izvoarelor, resturi de amfore din pasta rozie, cu nisip, din perioada corespunzătoare provinciei Dacia (sec ll-lll e.n ) în aceasta aşezare sunt înglobate şi punctele publicate iniţial cu mai multe denumiri: vatra satuiui, terasa medie a Bahluiului, Dealul Catarg - Dealul Hotar. În jurul movilei de pe acest deal, a fost identificata o aşezare cu ceramică din sec IV e.n, şi din sec. XVIII.

Rezervaţia forestieră pădurea Cotnari-Cătălina

Aflată pe raza comunei Cotnari, pe DN Iaşi - Hîrlău, rezervaţia este situată pe Dealul Cătălina, lângă Cetatea Dacică, având o suprafaţă de 7,6 ha. Alcătuită în principal din specii de făget secular cu arbori a căror vârstă este de 150 - 200 ani, cu exemplare de Fagus silvatica, Quercus petraea şi un exemplar de Fagus taurica

Biseria Domnească "Sf. Parascheva"

Ctitorită de Ştefan cel Mare

Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Cotnari este o biserica ctitorita de Ştefan cel Mare. Lucrările au început in anul 1491 si au fost finalizate în 1493, în satul Cotnari.

Biserica "Cuvioasa Parascneva" din Cotnari a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, având codul de clasificare IS-ll-m-A-04135,01, ca parte a Ansamblului medieval "Curtea Domnească" din Cotnari. Din acest ansamblu medieval mai fac parte si ruinele Palatului Domnesc, rămânând astăzi doar nişte hrube (vestitele pivniţe domneşti).

Biserica se remarcă prin concepţia arhitecturală simplă şi sărăcia motivelor decorative, fiind una dintre cele mai modeste construcţii de acest gen ale arhitecturii medievale româneşti. Ca aspect general, ea pare să se înscrie în seria tipologică a bisericilor care sunt ctitorii boiereşti (Biserica Arbore, Biserica Şipote sau Biserica Văleni).

Lăcaşul de cult este o construcţie de plan dreptunghiular, fără turlă, împărţită în pronaos, riaos si altar. Ea are faţadele simple, tencuite şi văruite şi nu au nici un fel de decoraţii şi nici cornişă Biserica nu este pictată în interior, fiind doar văruită în unele locuri, sub straturile de văruiala, au fost găsite urme de zugrăveală care imită zidăria de cărămidă.

Podul medieval din Cârjoaia

Tot din vremea lui Ştefan cel Mare mai există aici două poduri de piatră, peste două pârăuri Oamenii le ştiu sub denumirea de „podurile domneşti ale lui Ştefan", acestea fiind consemnate si în documentele istorice Unul traversează râul Zlodica, din comuna Ceplenița iar celalalt răul Cârjoaia

Podul medieval din Cârjoaia este un pod de piatră construit in secolul al XV-lea în satul Cârjoaia (comuna Cotnari, judeţul laşi), care traversează râul Cârjoaia. El se află pe drumul comunal care leagă satul Cârjoaia de DN 28B. Podul din Cârjoaia este inclus pe Lista monumentelor Istorice din anul 2004 din judeţul Iaşi având codul de clasificare IS-II-m-B-04117.

Podul medieval de la Cârjoaia a fost construit la porunca lui Ştefan cel Mare (1457-1504), fiind situat de-a lungul "drumului vinului" dintre Hîrlău şi Cotnari, unde era Palatul Domnesc. Podul este atestat documentar abia într-un document din anul 1680. A fost construit din piatră de râu cioplita, cu patru bolţi, măsurând 42 m lungime (după cum s-a constatat în anul 1845).

În anul 1847, domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a dispus refacerea podului doar cu o singurâ deschidere a arcului şi nu toate patru bolţi, aşa cum fuseseră înainte de 1845. I s-a pus o placă cu o inscripţie prin care podul era atribuit lui Ştefan cel Mare, aceasta fiind astăzi dispărută.

În prezent, nu se mai poate aprecia exact care părţi ale podului mai aparţin construcţiei originale. El se prezintă astăzi ca o boltă eliptică, executată din lespezi groase de piatră Podul medieval din Cârjoia a fost deschis traficului rutier până in anul 1985 când s-a recepţionat un pod nou din beton armat situat la circa 15 metri în aval. În apropierea podului, în curtea unui localnic, se păstrează o pivniţă de piatră, considerata a fi de aceeaşi vechime (sec. XV).

Ruinele de la şcoala latină Despot Vodă

Despot a dobîndit domnia Moldovei în Noiembrie 1561, cu ajutorul nobilului polon protestant Albert Laski. Trupele strânse în Polonia au năvălit prin surprindere în Moldova, reuşind să-l învingă pe Alexandru Lâpusneanu in lupta de la Verbia. Născut în insula greceasca Samos, Iacob Heraclid Despot a înfiinţat in septembrie 1552, sau cel târziu în martie 1553 o şcoala de latină. Tânărul umanist Johan Sornmer a fost adus de Despot Vodă pentru a preda la Cotnari.

Şcoala Latina de la Cotnari a lui Despot a avut gradul de colegiu (gimnaziu) şi nu de academie, sinonim cu universitate. Despot îşi alesese ca loc pentru Școala Latina Cotnari, fiindcă pe vremea aceea in oraşul Cotnari locuiau mulţi protestanți, prin intermediul carora ar fi dorit sa raspândeasca protestantismul în Moldova. La şcoala veneau copii de mici boieri de tară, răzeşi si mazili. Despot spera să le schimbe acestora credinţa ortodoxă. Schoala Latina a lui Despot se pare că a continuat în Cotnari până târziu (chiar peste un secol). În 1599 episcopul Qirini, vizitând Cotnarii, spune că exista ca şcoala de gramatica cu un profesor laic Petru Elmondin Transilvania ( deci o şcoala de curs interior cu 2-3 clase). Şcoala Latină de la Cotnari a lui Despot este considerată primul început de organizare umanistă a invaţămantului în Moldova.

Ruinele bisericii catolice din Cotnari

Monument istoric, Biserica a fost construită de Despod Vodă între 1561 şi 1563 în stil gotic. Pe lângă ea a funcţionat colegiul latin fondat în 1562 sub conducerea lui Ioan Scmrrer în 1873 biserica a fost distrusă de un incendiu.

Ruinele beciurilor domneşti din Cotnari

Monument istoric, Casele domneşti au fost construite in jurul anului 1491 şi păstrează mai multe pivniţe. Este posibil ca unele din aceste pivniţe să dateze din vremea lui Ştefan cei Mare.